Drumul către doctorat
Studiile doctorale ale lui Sergiu Rădăuțanu s-au înscris într-un traseu de formare științifică fundamentat pe aptitudinile sale de cercetare, demonstrate încă din perioada studiilor universitare.
Absolvent al Universității de Stat din Moldova, remarcat pentru rigoarea intelectuală și capacitatea sa analitică, el a fost orientat către continuarea studiilor prin aspirantură, beneficiind de susținerea mediului academic și a îndrumătorului său, M. V. Cot.
Domeniul ales — fizica semiconductorilor — era unul de maximă actualitate, aflat în plină dezvoltare la nivel internațional.
Întâlnirea care i-a schimbat destinul
Lipsa echipamentelor performante la Chișinău afecta calitatea cercetării experimentale. În acest context, accesul la infrastructuri științifice avansate devenea esențial.
Un moment decisiv a fost întâlnirea cu profesorul I. D. Konozenko, care i-a recomandat colaborarea cu Nina A. Goriunova, profesor și doctor habilitat la Institutul Fizico-Tehnic „A. F. Ioffe” din Leningrad.
Institutul „A. F. Ioffe” și cercetarea semiconductorilor
Activitatea sa științifică s-a desfășurat în cadrul laboratorului „Fenomene de contact în semiconductori”, condus de profesorul D. N. Nasledov, sub coordonarea directă a Ninei A. Goriunova.
Beneficiind de acces la laboratoare modern echipate și de un regim de cercetare bazat pe stagii succesive, Sergiu Rădăuțanu a obținut rezultate inițiale surprinzătoare, unele dificil de explicat la acel moment.
Rezultate inovatoare
Cercetările realizate în această perioadă au contribuit la identificarea unor noi clase de materiale semiconductoare, cu perspective de aplicare practică.
La recomandarea academicianului A. F. Ioffe, rezultatele au fost validate prin publicarea în revista „Doklady Akademii Nauk SSSR”, una dintre cele mai prestigioase publicații științifice ale epocii.
Aceste contribuții au favorizat recunoașterea cercetărilor realizate la Chișinău în circuitul științific internațional.
Viața la Leningrad
Pe lângă activitatea științifică propriu-zisă, perioada leningrădeană a avut și o dimensiune culturală și umană importantă.
Sergiu Rădăuțanu a manifestat un interes constant pentru viața culturală a orașului, vizitând frecvent muzeele, uneori împreună cu soția sa, Ludmila.
În căminul destinat doctoranzilor, el a inițiat și animat discuții profesionale, veritabile seminarii științifice informale, consolidând o comunitate de tineri cercetători originari din Moldova.
Susținerea tezei și afirmarea științifică
Teza de doctorat, elaborată într-un interval de trei ani, a avut tema „Cercetările soluțiilor solide în sistemele InAs–In₂Se₃”.
Aceasta a fost susținută cu succes la 26 ianuarie 1959, la Institutul Fizico-Tehnic „A. F. Ioffe”, conferindu-i titlul de doctor în științe fizico-matematice.
Integrarea în mediul de cercetare al Institutului „A. F. Ioffe”.
Activitate intensă de laborator și cercetare experimentală.
Consolidarea rezultatelor și colaborări cu tineri cercetători.
Susținerea tezei de doctorat în științe fizico-matematice.
Susținerea tezei de doctor habilitat la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg.
Doctor habilitat
Sergiu Rădăuțanu și-a continuat activitatea științifică prin aprofundarea cercetărilor în cadrul tezei de doctor habilitat, cu tema „Cercetările semiconductorilor de tip diamant cu structură defectă”.
Teza a fost susținută la 17 iunie 1966, la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg, dată care a coincis cu împlinirea vârstei de 40 de ani.
O școală științifică pentru Moldova
După susținerea tezei de doctorat, Sergiu Rădăuțanu a revenit la Chișinău, unde a activat ca cercetător științific în cadrul Secției Fizică și Matematică a Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS.
În anul 1961, a fondat și a condus Laboratorul de compuși semiconductori al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Științe a Moldovei. Prin această activitate, a contribuit la formarea unei adevărate școli naționale în domeniul semiconductorilor.