Întemeierea familiei
Viața personală a lui Sergiu Rădăuțanu reflectă interdependența dintre parcursul său profesional și un climat familial stabil, marcat de valori educaționale temeinice și de sprijin reciproc.
Un moment definitoriu în biografia sa a fost căsătoria, în ultimul an de studii, în 1955, cu Ludmila Covalschi, devenită Rădăuțanu, viitoare profesoară de limbă română la Institutul Pedagogic și ulterior la Universitatea din Chișinău.
Ludmila Rădăuțanu
Provenind dintr-o familie de pedagogi și fiind crescută, alături de sora sa Maria, în mare parte de mătușa Alexandra Costogrizova, Ludmila Rădăuțanu a beneficiat de o educație orientată spre valorile culturii și ale învățământului.
Formarea sa intelectuală a început la Liceul „Regina Maria”, pe care l-a urmat între 1937 și 1944. Ulterior, a devenit studentă a Facultății de Filologie, absolvind cu distincția magna cum laude.
Din 1951 a activat ca lector, iar din 1954 ca lector titular de limba română, contribuind la dezvoltarea învățământului filologic prin cursuri, manuale și activitate didactică.
Familia și cele două fiice
Familia întemeiată de Sergiu și Ludmila Rădăuțanu a avut două fiice, Valentina și Ludmila. Ambele au crescut într-un mediu educațional favorabil și au urmat cariere intelectuale.
Valentina s-a afirmat în domeniul economic, iar Ludmila în domeniul științelor istorice, obținând titlul de doctor. Astfel, valorile cultivate în familie au fost transmise și generației următoare.
Valentina
Fiica mai mare, orientată spre domeniul economic.
Ludmila
Fiica mai mică, afirmată în domeniul științelor istorice.
Familia
Un spațiu al educației, culturii și susținerii reciproce.
Sprijinul din spatele academicianului
În contextul activității științifice intense a lui Sergiu Rădăuțanu, în special în perioada doctoranturii desfășurate la Institutul Fizico-Tehnic din Leningrad, rolul Ludmilei Rădăuțanu a fost esențial în asigurarea echilibrului familial.
Ludmila Rădăuțanu a preluat o mare parte din responsabilitățile legate de educația copiilor și de gestionarea vieții cotidiene, oferindu-i totodată sprijin moral constant. I-a fost alături și în momentele dificile ale carierei, inclusiv în perioadele de presiune instituțională și de declin al stării de sănătate.
Moștenirea familială
Un moment de cotitură în viața personală a academicianului l-a constituit pierderea soției sale, în anul 1983, eveniment care a afectat profund echilibrul său personal.
În această etapă, sprijinul familiei — fiice, gineri și nepoți — i-a oferit suportul necesar pentru a depăși această încercare. Descendenții au păstrat și valorificat moștenirea simbolică a numelui Rădăuțanu.
Prin acord familial, copiii Valentinei, Elena și Sergiu, poartă numele Rădăuțanu, în semn de respect față de bunicul lor, asigurând continuitatea numelui și a valorilor familiale.
